brave

BRAV, -Ă, bravi, -e, adj., s.m. 1. Adj. Viteaz, curajos, îndrăzneţ. 2. S.m. (Rar) Asasin, tâlhar (aflat de obicei în slujba unui potentat) care teroriza şi omora pentru bani; spadasin plătit. – Din fr. brave, it. bravo.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BRAV ~ă (~i, ~e) Care dă dovadă de bărbăţie şi curaj; îndrăzneţ; cutezător; curajos; viteaz. /<fr. brave, it. bravo
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

brav (brávă), adv. – Viteaz, îndrăzneţ. Fr. brave. – Der. brava, vb., din fr. braver; bravură, s.f., din fr. bravoure, it. bravura; bravo, interj. (foarte bine!, ura!) din it. bravo, în parte prin intermediul fr. bravo, cf. ngr. μπράβο, tc., bg. bravo.
(Dicţionarul etimologic român)

BRAV, -Ă adj. Viteaz, curajos. // s.m. Asasin, tâlhar (aflat de obicei în slujba unui potentat) care omora şi teroriza pentru bani; spadasin plătit. [< fr. brave, it. bravo].
(Dicţionar de neologisme)

BRAV, -Ă adj. viteaz, curajos, îndrăzneţ. (< fr. brave)
(Marele dicţionar de neologisme)

brav adj. m., s. m., pl. bravi; f. sg. brávă, pl. bráve
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BRAV adj. v. curajos.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Brav ≠ fricos, laş, neîndrăzneţ
(Dicţionar de antonime)