bravură

BRAVÚRĂ, (2) bravuri, s.f. 1. Vitejie, curaj, îndrăzneală, bărbăţie. 2. Faptă vitejească, curajoasă; eroism. – Din fr. bravoure.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BRAVÚR//Ă ~i f. 1) Caracter brav; vitejie. 2) Faptă de om brav; manifestare de curaj. /<fr. bravure
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BRAVÚRĂ s.f. 1. Vitejie, bărbăţie, curaj. 2. Faptă curajoasă. [< fr. bravoure, it. bravura].
(Dicţionar de neologisme)

BRAVÚRĂ s. f. vitejie, bărbăţie, curaj. ♢ faptă curajoasă. (< fr. bravoure, it. bravura)
(Marele dicţionar de neologisme)

bravúră s. f., g.-d. art. bravúrii; (fapte vitejeşti) pl. bravúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BRAVÚRĂ s. 1. v. vitejie. 2. v. curaj.
(Dicţionar de sinonime)