breabăn

BREÁBĂN, brebeni, s.m. (Bot.; reg.) 1. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori roşii reunite în raceme şi cu rizom acoperit cu solzi (Dentaria glandulosa). 2. Brebenel. 3. Nume dat mai multor specii de anemone. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BREÁBĂN brébeni m. 1) Plantă erbacee perenă din familia cruciferelor, înaltă, cu flori roşii-purpurii, reunite în raceme, răspândită, mai ales, în pădurile umbroase. 2) v. BREBENEL. [Sil. brea-băn] /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

breábăn (-ébeni), s.m. – Diferite specii ale plantei Corydalis. Sl. bebrĭnŭ „castoreum”, de la bebrĭ „castor” (rom. breb); cf. Candrea, GS, VI, 321. Cihac, II, 29, indicase etimonul greşit lat. verbena, menţionat cu îndoieli de Densusianu, Hlr., 105 şi Puşcariu 219: cf. Philippide, Principii, 140. Der. brebenel, s.m. (brebenel, Corydalis Marchaliana sau bulbosa, etc.; ghiocel, Galanthus nivalis); îmbrebena, vb. (a împodobi, a găti, a înfrumuseţa).
(Dicţionarul etimologic român)

breábăn s. m., pl. brébeni
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BREÁBĂN s. (BOT.; Dentaria glandulosa) (reg.) creasta-cocoşului.
(Dicţionar de sinonime)

BREÁBĂN s. v. brebenea, brebenel, dediţei-galbeni, floarea-paştilor, floarea-păsărilor, floarea-vântului-galbenă, găinuşă, gălbenele, păştiţă, popilnic.
(Dicţionar de sinonime)