brează dex - definiţie, sinonime, conjugare
BREAZ, -Ă, breji, -ze, adj. 1. (Despre animale) Cu o pată albă în frunte sau cu o dungă albă pe bot. ♢ Expr. A cunoaşte (pe cineva) ca pe un cal breaz = a cunoaşte foarte bine (pe cineva). 2. Fig. (Ir.; despre oameni) Deştept, isteţ, grozav. – Din bg. breaz.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BREÁZĂ s.f. act. (În sintagma) Ca la breaza = dans popular românesc răspândit în zona subcarpatică munteană, şi în sudul Ardealului, cu ritm sincopat; melodie după care se execută acest dans. – Din n. pr. Breaza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BREAZ ~ă (breji, bréze) 1) (despre animale, mai ales despre cai) Care are o pată albă sau o dungă albă pe bot. ♢ A cunoaşte pe cineva ca pe un cal ~ a cunoaşte pe cineva foarte bine. 2) fam. Care se impune prin agerimea minţii; isteţ. ♢ A (nu) fi mai ~ decât alţii a nu se deosebi de alţii; a (nu) fi mai presus decât alţii. [Monosilabic] /<bulg. breaz
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BREÁZĂ, breze f. 1) mai ales art. Dans popular, cu ritm sincopat, răspândit în zona subcarpatică şi în Transilvania. 2) Melodie după care se execută acest dans. [Sil. brea-ză] /Din Breaza n. pr.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

breáz (breáză), adj. – 1. Se spune despre animalele cu pete albe pe frunte. – 2. (Rar) Extraordinar, remarcabil. – Megl. breaz. Sl. brĕzŭ „alb”, bg. brĕz „pestriţ, bălţat” (Miklosich, Slaw. Elem., 15; DAR); cf. sl., bg. brĕza „mesteacăn”, rus. bereza „mesteacăn”, slov. brêzast „alb”. Rut. barza „oaie cu pieptul alb”, care s-a derivat greşit de la rom. barză, aparţine aceleaşi familii, ca şi sb. barzast „cafeniu” (cf. slov. brêzast), şi pare că reprezintă o fază sl. anterioară metatezei lichidelor, cf. gard, daltă. Der. brează, s.f. (animal cu pete albe; dans tipic); brezaie, s.f. (personaj mascat care se plimbă la sărbătorile de Crăciun, îmbrăcat ca un măscărici şi cu cap de animal; este obicei vechi, interzis fără rezultat de Alexandru Şuţu, la 22 decembrie 1819, fiindcă servea drept pretext violărilor de domiciliu şi a lucruri de ruşine şi vorbe de ocări, de fapt pentru care şi de la fraţii Domni de mai înainte au fost poprită), reprezintă sensul de „extraordionar” sau de „obiect care provoacă uimire”, astfel încît pare greşită ideea din DAR de a lega cuvîntul de barză; brezi, vb. (a păta, a împestriţa); brezăi, vb. (a înzorzona); îmbrezăia, vb. (a îmbrăca în chip de brezaie).
(Dicţionarul etimologic român)

breáza (dans) s. f. art., neart. breáză, g.-d. art. brézei
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

Breáza (nume de loc) s. propriu f., g.-d. Brézei
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

breaz adj. m., pl. breji; f. sg. breáză, pl. bréze
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ca-la-Breáza s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

breáza (dans) s. f. art. (dar: ca-la-Breaza)
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BREAZ adj. v. abil, ager, deştept, dibaci, ingenios, inteligent, iscusit, isteţ, îndemânatic, meşter, priceput.
(Dicţionar de sinonime)

CA-LA-BREÁZA s. breaza (art.), ungureasca (art.), de doi. (Dansul popular românesc ~.)
(Dicţionar de sinonime)

BREÁZA s. art. ungureasca (art.), ca-la-Breaza, de doi. (~ este un dans popular.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: br bre brea breaz

Cuvinte se termină cu literele: za aza eaza reaza