brebenea

BREBENÉL, brebenei, s.m. Numele mai multor specii de plante erbacee, cu flori purpurii, trandafirii, albe sau gălbui, care înfloresc primăvara (Corydalis); breabăn (2), brebenea. – Breabăn + suf. -el.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BREBENEÁ, brebenele, s.f. (Bot.; reg.) Brebenel. – Breabăn + suf. -ea.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

brebenél s. m., pl. brebenéi, art. brebenéii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

brebeneá s. f., art. brebeneáua, g.-d. art. brebenélei; pl. brebenéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BREBENÉL s. (BOT.; Corydalis) brebenea, (reg.) breabăn.
(Dicţionar de sinonime)

BREBENÉL s. v. dediţel.
(Dicţionar de sinonime)

BREBENEÁ s. v. brebenel.
(Dicţionar de sinonime)