brec dex - definiţie, sinonime, conjugare

brec

BREC1, brecuri, s.n. Trăsură uşoară cu patru roţi, de obicei neacoperită, cu capra înaltă, având două bănci aşezate faţă în faţă în lungul sau în latul trăsurii. – Din fr., engl. break.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BREC2, brecuri, s.n. 1. Comandă dată de către arbitrul unui meci de box atunci când loviturile nu sunt regulamentare şi la care boxerii sunt obligaţi să facă câte un pas înapoi pentru a se distanţa unul de altul. 2. Punct obţinut de un jucător de tenis împotriva adversarului său atunci când acesta are serviciul. – Din engl. break.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BREC ~uri n. înv. Trăsură uşoară, de obicei descoperită, prevăzută cu două banchete lungi laterale, folosită pentru transportul de pasageri. /<engl. break
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

brec (brécuri), s.n. – Trăsură uşoară cu patru roţi. Engl. break, prin intermediul fr. break.
(Dicţionarul etimologic român)

BREC s.n. 1. (Rar) Trăsură deschisă cu patru roţi, cu capra înaltă şi bănci laterale. 2. Caroserie de automobil (berlină sau limuzină) care are la spate pentru transportul bagajelor o uşă specială şi banca amovibilă. [Scris şi break (mai ales 2), pl. -curi. / < engl., fr. break].
(Dicţionar de neologisme)

BREC interj. Comandă dată luptătorilor la box sau la catch să se despartă, să înceteze lupta corp la corp. // s.n. 1. Fantezie muzicală sau ritmică în jaz, situată în genere la finele unei faze, când se întrerupe acompaniamentul ritmic şi cântă numai solistul; (p. ext.) însăşi această întrerupere. 2. (Tenis) Săritură a mingii după lovitura de deschidere, punct înscris împotriva serviciului adversarului. ♦ (Box) Desfacere din clinci; despărţire a adversarilor dictată de arbitru. [Scris şi break. / < engl. break].
(Dicţionar de neologisme)

BREC1 s. n. 1. trăsură deschisă cu patru roţi, cu capra înaltă şi bănci laterale. 2. tip de caroserie auto în formă de furgonetă, închisă cu geamuri în spate, pentru transportul bagajelor printr-o uşă specială şi banca amovibilă. (< engl., fr. break)
(Marele dicţionar de neologisme)

BREC2 s. n. 1. comandă dată luptătorilor la box sau la catch să se despartă, să înceteze lupta corp la corp. 2. (tenis) ghem câştigat de un jucător pe serviciul adversarului. 3. (jaz) improvizaţie melodică sau ritmică la finele unei fraze, când se întrerupe acompaniamentul ritmic şi cântă numai solistul. 4. dans acrobatic bazat pe mişcări sacadate, având puncte comune cu gimnastica acrobatică şi cu pantomina. (< amer. break)
(Marele dicţionar de neologisme)

brec (trăsură, comandă, punct în sport) s. n., pl. brécuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: br bre

Cuvinte se termină cu literele: ec rec