bretea

BRETEÁ, bretele, s.f. 1. (La pl.) Obiect de îmbrăcăminte bărbătească confecţionat din două fâşii de elastic, pânză, piele etc. care se trec peste umeri, prinzându-se în fată şi în spate de pantaloni pentru a-i susţine. 2. Fâşie de pânză, mătase, panglică etc. cu care sunt prevăzute unele obiecte de îmbrăcăminte spre a le susţine pe umeri. – Refăcut din pl. bretele (< fr. bretelles).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BRET//EÁ ~éle f. 1) Fiecare dintre cele două bande înguste de material textil, aplicate la unele obiecte de îmbrăcăminte pentru a le susţine pe umeri. 2) la pl. Piesă vestimentară, în special bărbătească, constând din două fâşii înguste (de elastic sau de piele) fixate la pantaloni şi petrecute peste umeri pentru a-i susţine. [Art. breteaua; G.-D. bretelei; Sil. -tea] /<fr. bretelles
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BRETEÁ s.f. (La pl.) Bandă petrecută peste umăr, care susţine o greutate oarecare, pantalonii etc. [Pl. -ele. / cf. fr. bretelle].
(Dicţionar de neologisme)

BRETEÁ s. f. (pl.) bandă petrecută peste umăr, care susţine pantalonii etc. (< fr. bretelle)
(Marele dicţionar de neologisme)

bretele s.f. pl. (peior.) sâni lăsaţi / deformaţi. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

breteá (la îmbrăcăminte) s. f., art. breteáua, g.-d. art. bretélei; pl. bretéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BRETÉLE s. pl. (Mold.) pacheşti (pl.), (fam.) cozondraci (pl.).
(Dicţionar de sinonime)