bretelă dex - definiţie, sinonime, conjugare

bretelă

BRETÉLĂ, bretele, s.f. Sistem de ramificaţie de cale ferată aşezat între două linii paralele, constituit din două linii diagonale încrucişate, care permite trecerea trenului de pe o linie pe alta în ambele sensuri. – Din fr. bretelle.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BRETÉL//Ă ~e f. Sistem de ramificaţie de cale ferată, care uneşte două linii şi permite trecerea vehiculelor feroviare de pe o linie pe alta în ambele sensuri. /<fr. bretelle
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BRETÉLĂ s.f. 1. Ramificaţie de cale ferată între două linii paralele, care permite trecerea trenului de pe o linie pe cealaltă. 2. Conductă sau drum foarte scurt de legătură între artere apropiate şi paralele. ♦ Porţiune de şanţ care face legătura între tranşeele paralele cu linia frontului. [< fr. bretelle].
(Dicţionar de neologisme)

BRETÉLĂ s. f. 1. sistem de ramificaţie din două diagonale care asigură legătura între două drumuri, căi ferate, conducte magistrale. ♢ şosea, alee ocolitoare; centură. 2. (mit.) porţiune de şant care leagă două poziţii de apărare succesive. (< fr. bretelle)
(Marele dicţionar de neologisme)

bretélă (tehn.) s. f., g.-d. art. bretélei; pl. bretéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: br bre bret brete bretel

Cuvinte se termină cu literele: la ela tela etela retela