bretele dex - definiţie, sinonime, conjugare
BRETEÁ, bretele, s.f. 1. (La pl.) Obiect de îmbrăcăminte bărbătească confecţionat din două fâşii de elastic, pânză, piele etc. care se trec peste umeri, prinzându-se în fată şi în spate de pantaloni pentru a-i susţine. 2. Fâşie de pânză, mătase, panglică etc. cu care sunt prevăzute unele obiecte de îmbrăcăminte spre a le susţine pe umeri. – Refăcut din pl. bretele (< fr. bretelles).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BRETÉLĂ, bretele, s.f. Sistem de ramificaţie de cale ferată aşezat între două linii paralele, constituit din două linii diagonale încrucişate, care permite trecerea trenului de pe o linie pe alta în ambele sensuri. – Din fr. bretelle.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BRET//EÁ ~éle f. 1) Fiecare dintre cele două bande înguste de material textil, aplicate la unele obiecte de îmbrăcăminte pentru a le susţine pe umeri. 2) la pl. Piesă vestimentară, în special bărbătească, constând din două fâşii înguste (de elastic sau de piele) fixate la pantaloni şi petrecute peste umeri pentru a-i susţine. [Art. breteaua; G.-D. bretelei; Sil. -tea] /<fr. bretelles
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BRETÉL//Ă ~e f. Sistem de ramificaţie de cale ferată, care uneşte două linii şi permite trecerea vehiculelor feroviare de pe o linie pe alta în ambele sensuri. /<fr. bretelle
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BRETEÁ s.f. (La pl.) Bandă petrecută peste umăr, care susţine o greutate oarecare, pantalonii etc. [Pl. -ele. / cf. fr. bretelle].
(Dicţionar de neologisme)

BRETÉLĂ s.f. 1. Ramificaţie de cale ferată între două linii paralele, care permite trecerea trenului de pe o linie pe cealaltă. 2. Conductă sau drum foarte scurt de legătură între artere apropiate şi paralele. ♦ Porţiune de şanţ care face legătura între tranşeele paralele cu linia frontului. [< fr. bretelle].
(Dicţionar de neologisme)

BRETEÁ s. f. (pl.) bandă petrecută peste umăr, care susţine pantalonii etc. (< fr. bretelle)
(Marele dicţionar de neologisme)

BRETÉLĂ s. f. 1. sistem de ramificaţie din două diagonale care asigură legătura între două drumuri, căi ferate, conducte magistrale. ♢ şosea, alee ocolitoare; centură. 2. (mit.) porţiune de şant care leagă două poziţii de apărare succesive. (< fr. bretelle)
(Marele dicţionar de neologisme)

bretele s.f. pl. (peior.) sâni lăsaţi / deformaţi. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

breteá (la îmbrăcăminte) s. f., art. breteáua, g.-d. art. bretélei; pl. bretéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bretélă (tehn.) s. f., g.-d. art. bretélei; pl. bretéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BRETÉLE s. pl. (Mold.) pacheşti (pl.), (fam.) cozondraci (pl.).
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: br bre bret brete bretel

Cuvinte se termină cu literele: le ele tele etele retele