brevetare dex - definiţie, sinonime, conjugare
BREVETÁ, brevetez, vb. I. Tranz. A recunoaşte o invenţie printr-un brevet; a patenta. – Din fr. breveter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BREVETÁRE, brevetări, s.f. Faptul de a breveta. – V. breveta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A BREVET//Á ~éz tranz. (invenţii, descoperiri etc.) A recunoaşte în mod oficial (prin acordare de brevet); a patenta. /<fr. breveter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BREVETÁ vb. I. tr. A acorda un brevet; a patenta. [< fr. breveter].
(Dicţionar de neologisme)

BREVETÁRE s.f. Acţiunea de a breveta. [< breveta].
(Dicţionar de neologisme)

BREVETÁ vb. tr. a acorda un brevet; a patenta. (< fr. breveter)
(Marele dicţionar de neologisme)

brevetá vb., ind. prez. 1 sg. brevetéz, 3 sg. şi pl. breveteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

brevetáre s. f., g.-d. art. brevetării; pl. brevetări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BREVETÁ vb. (rar) a patenta. (A ~ o invenţie.)
(Dicţionar de sinonime)

BREVETÁRE s. (rar) patentare. (~ a unei invenţii.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: br bre brev breve brevet

Cuvinte se termină cu literele: re are tare etare vetare