breviar

BREVIÁR, breviare, s.n. 1. Lucrare în care sunt expuse sumar noţiuni, date etc. dintr-un anumit domeniu. 2. Carte care cuprinde slujbele şi rugăciunile pe care preoţii şi călugării catolici trebuie să le facă sau să le rostească la anumite ore din zi. [Pr.: -vi-ar] – Din fr. bréviaire, lat. breviarium.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BREVIÁR ~e n. 1) rel. Carte de rugăciuni citite de preoţii şi călugării catolici la diferite ore ale zilei. 2) Lucrare care conţine informaţia indispensabilă unui anumit domeniu de activitate. [Sil. -vi-ar] /<lat. breviarium, fr. bréviaire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BREVIÁR s.n. 1. Expunere sumară a unor principii, a unor probleme dintr-un anumit domeniu. 2. Carte care cuprinde rugăciunile pe care preoţii şi călugării catolici trebuie să le rostească la anumite ore din zi. [Pron. -vi-ar, var. breviarium s.n. / cf. fr. bréviaire, it. breviario].
(Dicţionar de neologisme)

BREVIÁR s. n. 1. expunere sumară a unor principii sau probleme privitoare la un anumit domeniu. 2. sumar, cuprins. 3. carte de rugăciuni zilnice ale ritualului în biserica romano-catolică. (< fr. bréviaire, lat. breviarium)
(Marele dicţionar de neologisme)

breviár s. n. (sil. -vi-ar), pl. breviáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)