brevilocvență dex - definiţie, sinonime, conjugare
BREVILOCVÉNT, adj. (Livr.) Scurt în expunere. – Din it. breviloquente.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BREVILOCVÉNŢĂ s.f. (Livr.) Însuşirea de a fi brevilocvent. – Din it. breviloquenza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BREVILOCVÉNT, -Ă adj. (Despre vorbire) Scurt. [Cf. it. breviloquente].
(Dicţionar de neologisme)

BREVILOCVÉNŢĂ s.f. Vorbire scurtă; brahilogie. [< germ. Breviloquenz, cf. lat. brevus – scurt, eloquentia – elocvenţă].
(Dicţionar de neologisme)

BREVILOCVÉNT, -Ă adj. (despre vorbire) scurt. (< it. breviloquente)
(Marele dicţionar de neologisme)

BREVILOCVÉNŢĂ s. f. vorbire concisă; brahilogie. (< it. breviloquenza)
(Marele dicţionar de neologisme)

brevilocvént adj. m., pl. brevilocvénţi; f. sg. brevilocvéntă, pl. brevilocvénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

brevilocvénţă s. f., g.-d. art. brevilocvénţei
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BREVILOCVÉNŢĂ s. brahilogie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: br bre brev brevi brevil

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta venta cventa