BRIÁ, briez, vb. I. Intranz. (Franţuzism) A se face remarcat prin calităţi excepţionale (mai ales inteligenţă); a străluci, a se deosebi. [Pr.: bri-a] – Din fr. briller.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A BRI//Á ~éz intranz. (despre persoane) A se manifesta în mod deosebit; a excela; a se afirma; a se distinge; a străluci; a se impune; a se remarca; a se evidenţia. [Sil. bri-a] /<fr. briller
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
BRIÁ vb. I. intr. (Franţuzism) A străluci, a se deosebi, a se remarca. [Pron. bri-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. briller].
(Dicţionar de neologisme)
BRIÁ vb. intr. 1. a străluci. 2. (fig.) a se deosebi, a se remarca. (< fr. briller)
(Marele dicţionar de neologisme)
briá vb. (sil. bri-a), ind. prez. 1 sg. briéz, 3 sg. şi pl. briáză, 1 pl. briém (sil. bri-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. briéze; ger. briínd (sil. bri-ind)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BRIÁ vb. v. străluci.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A BRI//Á ~éz intranz. (despre persoane) A se manifesta în mod deosebit; a excela; a se afirma; a se distinge; a străluci; a se impune; a se remarca; a se evidenţia. [Sil. bri-a] /<fr. briller
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
BRIÁ vb. intr. 1. a străluci. 2. (fig.) a se deosebi, a se remarca. (< fr. briller)
(Marele dicţionar de neologisme)
briá vb. (sil. bri-a), ind. prez. 1 sg. briéz, 3 sg. şi pl. briáză, 1 pl. briém (sil. bri-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. briéze; ger. briínd (sil. bri-ind)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BRIÁ vb. v. străluci.
(Dicţionar de sinonime)