briant
[Sinonime]
BRIÁNT, -Ă, brianţi, -te, adj. (Franţuzism) Strălucitor, sclipitor; strălucit. [Pr.: bri-ant] – Din fr. brillant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BRIÁNT adj. Strălucitor, sclipitor, strălucit. // s.n. v. briliant. [Pron. bri-ant. / < fr. brillant].
(Dicţionar de neologisme)
BRIÁNT, -Ă adj. 1. strălucit(or). 2. (fig.) splendid, măreţ. (< fr. brillant)
(Marele dicţionar de neologisme)
briánt adj. m. (sil. bri-ant), pl. briánţi; f. sg. briántă, pl. briánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BRIÁNT adj. v. strălucit, strălucitor.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BRIÁNT adj. Strălucitor, sclipitor, strălucit. // s.n. v. briliant. [Pron. bri-ant. / < fr. brillant].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
briánt adj. m. (sil. bri-ant), pl. briánţi; f. sg. briántă, pl. briánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BRIÁNT adj. v. strălucit, strălucitor.
(Dicţionar de sinonime)