brici dex - definiţie, sinonime, conjugare

brici

brici brici
BRICI, brice, s.n. Instrument de bărbierit, cu lamă de oţel şi cu mâner. [Pl. şi: briciuri] – Din sl. bricĩ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BRIC//I ~e n. Instrument de bărbierit, având forma unui cuţit cu mâner şi cu o lamă de oţel ascuţită. /<sl. briţi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

bríci (-ce), s.n. – Cuţit de bărbierit. – Mr. briţi. Sl. briči (Miklosich, Slaw. Elem., 15; Lexicon, 44; Cihac, II, 28; DAR; Philippide, II, 701); cf. alb. brisk, tc. biçak (› briceag).
(Dicţionarul etimologic român)

brici adj. invar., adv. excelent, formidabil. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

brici s. n., pl. bríce
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: br bri bric

Cuvinte se termină cu literele: ci ici rici