bricolă dex - definiţie, sinonime, conjugare
BRICÓLĂ, bricole, s.f. Maşină de război asemănătoare cu balista, folosită mai ales în evul mediu. – Din fr. bricole, it. briccola.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BRICÓLĂ s.f. Maşină de război asemănătoare cu balista, folosită mai ales în evul mediu. [< fr. bricole, it. briccola].
(Dicţionar de neologisme)

BRICOLÁ vb. I. tr. (Franţuzism) A practica tot felul de meserii. ♦ A face treburi mărunte cu caracter meşteşugăresc (în gospodărie). [< fr. bricoler].
(Dicţionar de neologisme)

BRICÓLĂ s. f. maşină de război, ca balista, în evul mediu. (< fr. bricole, it. briccola)
(Marele dicţionar de neologisme)

BRICOLÁ vb. tr. 1. a practica tot felul de meserii. ♢ a face treburi mărunte cu caracter meşteşugăresc (în gospodărie). 2. (fig.) a pune cap la cap. 3. a aranja, a modela în scop de înşelăciune. (< fr. bricoler)
(Marele dicţionar de neologisme)

bricólă s.f., g.-d. art. bricólei; pl. bricóle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bricolá vb., ind. prez. 1 sg. bricoléz, 3 sg. şi pl. bricoleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: br bri bric brico bricol

Cuvinte se termină cu literele: la ola cola icola ricola