brigadieră

BRIGADIÉR, -Ă, brigadieri, -e, s.m. şi f. 1. Persoană care face parte dintr-o brigadă (2). 2. Tehnician din administraţia pădurilor, care conduce o brigadă silvică. 3. (Înv.) General de brigadă. ♦ Caporal de artilerie sau de cavalerie. [Pr.: -di-er] – Din fr. brigadier.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BRIGADIÉR ~i m. 1) Conducător al unei brigăzi. 2) mil. înv. Comandant al unei brigăzi; general de brigadă. [Sil. -di-er] /<fr. brigadier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BRIGADIÉR, -Ă s.m. şi f. 1. Lucrător, muncitor dintr-o brigadă (1) [în DN] de muncă. 2. Tehnician care conduce o brigadă în cadrul administraţiei silvice. 3. (Mil.; ieşit din uz) Comandant al unei brigăzi; general de brigadă. ♦ (Înv.) Caporal de artilerie. [Pron. -di-er, pl. -ri, -re. / < fr. brigadier, rus. brigadir].
(Dicţionar de neologisme)

BRIGADIÉR, -Ă s. m. 1. conducător şi organizator al activităţii unei brigăzi (1). ♢ muncitor dintr-o asemenea echipă. 2. tehnician din administraţia pădurilor care conduce o brigadă (4). (< fr. brigadier)
(Marele dicţionar de neologisme)

brigadiér s. m. (sil. -di-er), pl. brigadiéri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

brigadiéră s. f. (sil. -di-e-), g.-d. art. brigadiérei; pl. brigadiére
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BRIGADIÉR s. v. general de brigadă.
(Dicţionar de sinonime)