briliant dex - definiţie, sinonime, conjugare

briliant

briliant briliant
BRILIÁNT, briliante, s.n. 1. Diamant şlefuit în dublă piramidă cu numeroase faţete pentru accentuarea reflexului luminii, folosit ca piatră preţioasă, montat în bijuterii. 2. Numele celui mai mic corp de literă tipografică. [Pr.: -li-ant] – Din fr. brillant, rus. brilánt.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BRILIÁNT ~e n. Diamant mic, şlefuit, cu numeroase faţete care accentuează reflexul luminii, folosit ca piatră preţioasă, la bijuterii. [Sil. -li-ant] /<fr. brillant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

briliánt (briliántă), adj. – Strălucitor. Fr. brillant. Ca adj., este cuvînt poetic importat al romantismului, fără circulaţie reală. – Der. briliant (var. berl(i)ant), s.n. (briliant), a cărui var. provine din tc. birlandi, barlandi, ngr. μπιρλάντια; briliantat, adj. (împodobit cu briliante); briliantin, adj. (strălucitor).
(Dicţionarul etimologic român)

BRILIÁNT s.n. 1. Diamant şlefuit în dublă piramidă, folosit ca podoabă. 2. Caracter de literă de trei puncte tipografice. [Pron. -li-ant, pl. -te, -turi, var. briant s.n. / < fr. brillant, engl. brilliant].
(Dicţionar de neologisme)

BRILIÁNT s. n. 1. diamant şlefuit în formă de dublă piramidă, piatră preţioasă. 2. caracter de literă de trei puncte tipografice. (< fr. brillant, rus. brilliant)
(Marele dicţionar de neologisme)

briliánt s. n. (sil. -li-ant), pl. briliánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: br bri bril brili brilia

Cuvinte se termină cu literele: nt ant iant liant iliant