brind

brind (brínduri), s.n. – Toast, închinare. Fr. brinde. Este cuvînt folosit numai de Alecsandri, în urma contactelor sale cu poeţii provensali, şi în versurile adresate acestora. Fără circulaţie.
(Dicţionarul etimologic român)

Cuvinte care încep cu literele: br bri brin

Cuvinte se termină cu literele: nd ind rind