briză dex - definiţie, sinonime, conjugare
BRÍZĂ, brize, s.f. Vânt uşor care suflă regulat la ţărmul mării, în timpul zilei de la mare spre uscat, iar în timpul nopţii de la uscat spre mare; p. ext. adiere, boare. – Din fr. brise.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BRÍZ//Ă ~e f. 1) Vânt uşor, regulat, care suflă la ţărmul mării, ziua înspre uscat, iar noaptea înspre mare. 2) fig. Suflare uşoară, răcoroasă şi plăcută (de vânt); boare; adiere. /<fr. brise
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TREMURĂT//OÁRE ~óri f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpina de tip pai, cu flori dispuse în spiculeţe şi cu frunze lanceolate care tremură la adierea vântului. /a tremura + suf. ~toare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

bríză (bríze), s.f. – Vînt uşor, adiere, boare. Fr. brise.
(Dicţionarul etimologic român)

BRÍZĂ s.f. Vânt uşor, regulat, de la ţărmul mării, care suflă în timpul zilei de la mare spre uscat, iar în timpul nopţii de la uscat spre mare. ♦ (Fig.) Adiere, boare. [< fr. brise].
(Dicţionar de neologisme)

BRÍZĂ s. f. vânt periodic uşor, care suflă la ţărmul mării ziua spre uscat, iar noaptea spre mare, sau la munte, în amurg, spre văi, iar dimineaţa spre culmi; (p. ext.) adiere, boare. (< fr. brise)
(Marele dicţionar de neologisme)

bríză s. f., g.-d. art. brízei; pl. bríze
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tremurătoáre (plantă) s. f., g.-d. art. tremurătórii; pl. tremurătóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TREMURĂTOÁRE s. (BOT.; Briza media) (reg.) părăşin, iarba-iepurelui.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: br bri briz

Cuvinte se termină cu literele: za iza riza