bronzare

BRONZÁ, bronzez, vb. I. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. Tranz. şi refl. A face să devină sau a deveni arămiu, negru la piele, datorită soarelui; a (se) înnegri, a (se) pârli. – Din fr. bronzer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BRONZÁRE, bronzări, s.f. Faptul de a (se) bronza. – V. bronza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A BRONZ//Á ~éz tranz. 1) (obiecte sau piese de metal) A acoperi cu un strat subţire de bronz; a spoi cu bronz. 2) A face să se bronzeze; a pârli; a înnegri. /<fr. bronzer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE BRONZ//Á mă ~éz intranz. A se înnegri la soare; a se pârli. /<fr. bronzer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BRONZÁ vb. I. 1. tr. A acoperi cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz (un obiect etc.) 2. tr., refl. A (se) pârli, a (se) înnegri, a (se) colora (la piele) ca bronzul. [Cf. fr. bronzer, it. bronzare].
(Dicţionar de neologisme)

BRONZÁRE s.f. Acţiunea de a (se) bronza şi rezultatul ei ; bronzaj. [< bronza].
(Dicţionar de neologisme)

BRONZÁ vb. I. tr. 1. a acoperi cu un strat de (vopsea de) bronz. 2. a da pieilor tăbăcite un reflex metalic (cu coloranţi bazici). II. tr., refl. (despre oameni) a (se) pârli, a (se) înnegri (de soare, de vânt etc.). (< fr. bronzer)
(Marele dicţionar de neologisme)

bronzá vb., ind. prez. 1 sg. bronzéz, 3 sg. şi pl. bronzeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bronzáre s. f., g.-d. art. bronzării; pl. bronzări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BRONZÁ vb. a (se) arde, a (se) înnegri, a (se) pârli, a (se) prăji, (înv. şi reg.) a (se) păli. (Se ~ la soare, la mare.)
(Dicţionar de sinonime)

BRONZÁRE s. înnegrire, pârlire, prăjire. (~ cuiva la soare.)
(Dicţionar de sinonime)