broşă

BRÓŞĂ, broşe, s.f. 1. Bijuterie feminină prevăzută cu un ac, care se poartă prinsă de rochie, de haină etc. 2. Unealtă de aşchiere cu tăişuri multiple, folosită la prelucrarea suprafeţei (interioare sau exterioare) a unor piese metalice. – Din fr. broche.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BRÓŞ//Ă ~e f. 1) Bijuterie, prevăzută cu un ac pentru a putea fi fixată la o haină (rochie, bluză etc.). 2) Unealtă cu care se prelucrează suprafeţele pieselor metalice. 3) med. Tijă specială, folosită în ortopedie pentru imobilizarea fracturilor. [G.-D. broşei] /<fr. broche
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

bróşă (-şe), s.f. – Bijuterie prevăzută cu un ac care se poartă prinsă pe îmbrăcăminte. Fr. broche. – Der. broşa, vb. (a lega filele unei cărţi), din fr. brocher; broşor, s.m. (legător), din fr. brocheur; broşură, s.f., din fr. brochure.
(Dicţionarul etimologic român)

BRÓŞĂ s.f. 1. Bijuterie pe care femeile o poartă prinsă într-un ac la rochie, la şal etc. 2. Unealtă cu care se fac găuri în formele de turnătorie pentru evacuarea gazelor rezultate de la turnare. ♦ Schelet cilindric de metal al unui miez de turnătorie. ♦ Tijă folosită în ortopedie pentru imobilizarea fracturilor. 3. Unealtă folosită la maşina de broşat. [< fr. broche].
(Dicţionar de neologisme)

BROŞĂ s. f. 1. bijuterie pe care femeile o poartă, prinsă într-un ac, la rochie etc. 2. unealtă cu care se fac găuri în formele de turnătorie pentru evacuarea gazelor rezultate de la turnare. ♢ schelet cilindric de metal al unui miez de turnătorie. 3. tijă în ortopedie pentru imobilizarea fracturilor. 4. unealtă folosită la maşina de broşat. (< fr. broche)
(Marele dicţionar de neologisme)

bróşă s. f., g.-d. art. bróşei; pl. bróşe
(Dicţionar ortografic al limbii române)