broșare dex - definiţie, sinonime, conjugare
BROŞÁ, broşez, vb. I. Tranz. 1. A lega împreună colile sau foile unei broşuri, ale unei cărţi, ale unui caiet etc. (punându-le într-o copertă moale). 2. A prelucra prin aşchiere o piesă de metal, găurind-o sau şănţuind-o. – Din fr. brocher.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BROŞÁRE, broşări, s.f. Acţiunea de a broşa; broşat1, legat1. – V. broşa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A BROŞ//Á ~éz tranz. 1) (coli sau foi) A uni cosând într-o copertă; a lega. 2) (piese de metal) A prelucra cu broşa. /<fr. brocher
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BROŞÁ vb. I. tr. 1. A lega laolaltă colile unei broşuri, ale unei cărţi etc. (într-o copertă moale). 2. A găuri sau a şănţui prin aşchiere o piesă metalică. [P.i. 3,6 -şează, 4 -şăm, ger. -şând. / < fr. brocher].
(Dicţionar de neologisme)

BROŞÁRE s.f. Acţiunea de a broşa; broşat. [< broşa].
(Dicţionar de neologisme)

BROŞÁ vb. tr. 1. a lega laolaltă colile unei broşuri, cărţi etc. 2. a găuri, a şănţui prin aşchiere o piesă metalică. 3. a executa ornamente pe o ţesătură prin introducerea, în timpul ţesutului, a unui fir colorat. (< fr. brocher)
(Marele dicţionar de neologisme)

broşa, broşez v.t. (intl.) a ancheta, a cerceta. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

broşá vb., ind. prez. 1 sg. broşéz, 3 sg. şi pl. broşeáză, 1 pl. broşăm; ger. broşând
(Dicţionar ortografic al limbii române)

broşáre s. f., g.-d. art. broşării; pl. broşări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BROŞÁRE s. broşat. (~ unei cărţi.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: br bro bros brosa brosar

Cuvinte se termină cu literele: re are sare osare rosare