brucă dex - definiţie, sinonime, conjugare

brucă

brúcă (-ci), s.f. – Vătrai. Origine necunoscută. DAR îl pune în legătură cu it. brocco, fr. boche. – Der. bruci, vb. (a aţîţa; a înţepa); brucer (var. brucelnic), s.n. (băţ cu care se mestecă mămăliga); brucoi, s.n. (agrafă); bruceală, s.f. (acţiunea de a face găuri cu un băţ pentru a pune sămînţa); brucitură, s.f. (gaură pentru sămînţă).
(Dicţionarul etimologic român)


Cuvinte care încep cu literele: br bru bruc

Cuvinte se termină cu literele: ca uca ruca