brúcă (-ci), s.f. – Vătrai. Origine necunoscută. DAR îl pune în legătură cu it. brocco, fr. boche. – Der. bruci, vb. (a aţîţa; a înţepa); brucer (var. brucelnic), s.n. (băţ cu care se mestecă mămăliga); brucoi, s.n. (agrafă); bruceală, s.f. (acţiunea de a face găuri cu un băţ pentru a pune sămînţa); brucitură, s.f. (gaură pentru sămînţă).
(Dicţionarul etimologic român)
brucí, brucésc, vb. IV (reg.) a înţepa şi împunge.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionarul etimologic român)
brucí, brucésc, vb. IV (reg.) a înţepa şi împunge.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)