bruiaj

BRUIÁJ s.n. Faptul de a bruia. [Pr.: bru-iaj] – Din fr. brouillage.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BRUIÁJ s.n. Perturbare a audiţiilor radiofonice ale unui post prin emiterea de semnale parazite pe lungimea de undă respectivă. [Cf. fr. brouillage].
(Dicţionar de neologisme)

BRUIÁJ s. n. faptul de a bruia; perturbare electromagnetică voită a recepţiei undelor radioelectrice prin emiterea de semnale parazite cu aceeaşi frecvenţă. (< fr. brouillage)
(Marele dicţionar de neologisme)

bruiáj s. n. (sil. -iaj), pl. bruiáje
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BRUIÁJ s. (FIZ.) bruiere. (~ul unui post de radio.)
(Dicţionar de sinonime)