bruiere dex - definiţie, sinonime, conjugare
BRUIÁ, bruiez, vb. I. Tranz. A perturba recepţia unor semnale electromagnetice, a unei emisiuni radiofonice. [Pr.: bru-ia] – Din fr. brouiller.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BRUIÉRE s.f. Acţiunea de a bruia. [Pr.: bru-ie-] – V. bruia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A BRU//IÁ ~iéz tranz. (recepţia unor emisiuni radiofonice sau a unor semnale electromagnetice) A perturba prin producerea unor semnale parazite cu lungime de undă identică. [Sil. bru-ia] /<fr. brouiller
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BRUIÁ vb. I. tr. A perturba recepţionarea undelor electromagnetice. [Pron. bru-ia, p.i. 3,6 -iază, ger. -ind. / < fr. brouiller].
(Dicţionar de neologisme)

BRUIÉRE s.f. Acţiunea de a bruia; bruiaj. [Pron. bru-ie-. [< bruia].
(Dicţionar de neologisme)

BRUIÁ vb. tr. a perturba o audiţie radiofonică. (< fr. brouiller)
(Marele dicţionar de neologisme)

bruiá vb. (sil. -ia), ind. prez. 1 sg. bruiéz, 3 sg. şi pl. bruiáză, 1 pl. bruiém (sil. -iem); conj. prez. 3 sg. şi pl. bruiéze
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bruiére s. f. (sil. bru-ie-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BRUIÉRE s. v. bruiaj.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: br bru brui bruie bruier

Cuvinte se termină cu literele: re ere iere uiere ruiere