bruma dex - definiţie, sinonime, conjugare
BRÚMĂ, brume, s.f. 1. Cristale de zăpadă care se formează noaptea (în anotimpurile de tranziţie) prin îngheţarea vaporilor de apă din atmosferă şi care se depun pe plante, pe sol, pe obiecte. 2. (Pop.) Chiciură. 3. Strat fin, alburiu, care acoperă unele fructe (sau plante). 4. Fig. Cantitate mică de... – Lat. bruma.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BRUMÁ, pers. 3 brumează, vb. I. (Rar) 1. Intranz. A cădea brumă (1). 2. Tranz. şi refl. A (se) acoperi cu brumă (1) sau cu ceva care seamănă cu bruma. – Din brumă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BRÚM//Ă ~e f. Strat subţire care se depune pe pământ, pe plante şi pe alte obiecte din natură, constând din cristale mici de zăpadă formate în nopţile reci (de toamnă) prin îngheţarea vaporilor de apă din atmosferă.Bătut de ~ a) îngheţat în urma brumei; b) albit; încărunţit. 2) Strat fin alburiu care acoperă unele fructe sau unele plante. 3) fig. Cantitate mică (de ceva); pic. ~ de învăţătură. [G.-D. brumei] /<lat. bruma
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A BRUM//Á ~eáză 1. intranz. rar A cădea brumă. 2. tranz. A acoperi cu brumă. /Din brumă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

brúmă (brúme), s.f. – 1. Chiciură, promoroacă. – 2. Strat fin strălucitor care acoperă unele fructe proaspete, cînd sînt gata coapte. – 3. (În expresia ce bruma) Nimic, cantitate neînsemnată, mică. – Mr., megl. brumă. Lat. brūma „timp de iarnă” (Diez, Gramm., I, 91; Puşcariu 224; REW 1335; Candrea-Dens., 185; DAR); cf. alb. brumë „chiciură” (Meyer 49), fr. brume, cat. broma, prov., sp., port. bruma; în general în rom. cu sensul de „ceaţă”. Der. bruma, vb. (a acoperi cu chiciură); brumar, s.m. (brumar mic, octombrie; brumar mare, noiembrie); brumărel, adj. (cenuşiu); brumărel, s.m. (octombrie); brumărele, s.f. pl. (plantă ornamentală, Phlox paniculata); brumăriu, adj. (cenuşiu; varietate de struguri); brumat, adj. (acoperit cu chiciură; cenuşiu; prost dispus); brumatic, adj. (friguros); brumos, adj. (rece, acoperit cu brumă fină, ceţos); îmbruma, vb. (a acoperi cu chiciură).
(Dicţionarul etimologic român)

brúmă s. f., g.-d. art. brúmei; pl. brúme
(Dicţionar ortografic al limbii române)

floárea-brúmei s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

brumá vb., ind. prez. 3 sg. brumeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BRÚMĂ s. 1. (MET.) (rar) promoroacă, (Olt., Ban. şi Bucov.) chidă. (S-a lăsat ~ peste câmpii.) 2. v. pruină. 3. (prin Mold.) promoroacă. (~ formată pe vas de o băutură rece.)
(Dicţionar de sinonime)

BRÚMĂ s. v. chiciură, promoroacă.
(Dicţionar de sinonime)

FLOAREA-BRÚMEI s. v. brânduşă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: br bru brum

Cuvinte se termină cu literele: ma uma ruma