brumărea

BRUMÁ, pers. 3 brumează, vb. I. (Rar) 1. Intranz. A cădea brumă (1). 2. Tranz. şi refl. A (se) acoperi cu brumă (1) sau cu ceva care seamănă cu bruma. – Din brumă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BRUMĂREÁ, brumărele, s.f. Numele a două plante erbacee ornamentale cu flori diferit şi viu colorate şi cu miros plăcut (Phlox paniculata şi drummondi). – Brumă + suf. -ărea.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A BRUM//Á ~eáză 1. intranz. rar A cădea brumă. 2. tranz. A acoperi cu brumă. /Din brumă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BRUMĂR//EÁ ~éle f. pl. Plantă erbacee decorativă, cultivată pentru florile sale roşii-violete, plăcut mirositoare; scânteiuţe. /brumă + suf. ~ărea
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

brumá vb., ind. prez. 3 sg. brumeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

brumăreá s. f., art. brumăreáua, g.-d. art. brumărélei; pl. brumăréle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BRUMĂREÁ s. (BOT.; Phlox drummondi şi paniculata) (reg.) rotocoale (pl.), sămăchişă, scânteiuţă, scaunul-Domnului.
(Dicţionar de sinonime)

BRUMĂREÁ s. v. scânteiuţă.
(Dicţionar de sinonime)