bruscare

BRUSCÁ, bruschez, vb. I. Tranz. 1. A trata pe cineva cu asprime, fără menajamente; a repezi; a bruftui. ♦ A se purta violent cu cineva. 2. A grăbi, a forţa desfăşurarea unui proces, a unui eveniment. – Din fr. brusquer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BRUSCÁRE s.f. Acţiunea de a brusca şi rezultatul ei. – V. brusca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A BRUS//CÁ ~chéz tranz. 1) A trata cu cuvinte aspre; a repezi. 2) (desfăşurarea unor acţiuni) A accelera în mod forţat. /<fr. brusquer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BRUSCÁ vb. I. tr. A trata cu violenţă, brutal, aspru; a repezi. ♦ A grăbi, a forţa (o hotărâre, un deznodământ etc.). [< it. bruscare, fr. brusquer].
(Dicţionar de neologisme)

BRUSCÁRE s.f. Acţiunea de a brusca şi rezultatul ei. [< brusca].
(Dicţionar de neologisme)

BRUSCÁ vb. tr. a trata cu violenţă, brutal, aspru; a repezi. ♢ a grăbi, a forţa (o hotărâre, un deznodământ). (< fr. brusquer)
(Marele dicţionar de neologisme)

bruscá vb., ind. prez. 1 sg. bruschéz, 3 sg. şi pl. bruscheáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bruscáre s. f., g.-d. art. bruscării; pl. bruscări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BRUSCÁ vb. 1. (pop. şi fam.) a bruftui, a bruftului, (fig.) a repezi. (El ţi-a vorbit frumos şi tu l-ai ~.) 2. v. maltrata.
(Dicţionar de sinonime)

BRUSCÁRE s. 1. (pop. şi fam.) bruftuire, bruftuluire, (fig.) repezire. (~ cuiva cu un limbaj violent.) 2. v. maltratare.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
A brusca ≠ a menaja
(Dicţionar de antonime)