BRĂHNÍ, pers. 3 brăhneşte, vb. IV. Intranz. (Despre căpriori şi căprioare) A scoate un sunet răguşit şi sacadat de spaimă. – Din ucr. brecháty.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BRĂHNÍT s.n. Faptul de a brăhni; sunetul pe care îl scot căpriorii şi căprioarele când simt că sunt în pericol. – V. brăhni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
brăhní vb., ind. prez. 3 sg. brăhnéşte, imperf. 3 sg. brăhneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. brăhneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
brăhnít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BRĂHNÍT s.n. Faptul de a brăhni; sunetul pe care îl scot căpriorii şi căprioarele când simt că sunt în pericol. – V. brăhni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
brăhnít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)