bușeală

BUŞEÁLĂ, buşeli, s.f. Lovitură înfundată (cu pumnul); izbitură, buşitură. – Buşi² + suf. -eală.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BUŞ//EÁLĂ ~éli f. 1) v. A BUŞI. 2) Bătaie înfundată cu pumnii. /a buşi + suf. ~eală
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

buşeálă s. f., g.-d. art. buşélii; pl. buşéli
(Dicţionar ortografic al limbii române)