bușuma
[Conjugare]
BUŞUMÁ, buşumez, vb. I. Tranz. A freca un cal cu un şomoiog de paie. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A BUŞUM//Á ~éz tranz. (cai) A freca cu un mănunchi de paie (pentru a şterge de transpiraţie, de spumă). /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
buşumá vb., ind. prez. 1 sg. buşuméz, 3 sg. şi pl. buşumeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A BUŞUM//Á ~éz tranz. (cai) A freca cu un mănunchi de paie (pentru a şterge de transpiraţie, de spumă). /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)