BUBÓNICĂ adj.f. (În sintagma) Ciumă (sau pestă) bubonică = ciumă (sau pestă) care se manifestă prin buboane. – Din fr. bubonique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BUBÓNIC, -Ă adj. Referitor la bubon, care se manifestă printr-un bubon. ♢ Ciumă (sau pestă) bubonică = ciumă (sau pestă) manifestată prin abcese. [< fr. bubonique].
(Dicţionar de neologisme)
BUBÓNICĂ adj. ~ ciumă (sau pestă) ~ă = ciumă (pestă) manifestată prin abcese. (< fr. bubonique)
(Marele dicţionar de neologisme)
bubónic adj. m., pl. bubónici; f. sg. bubónică, pl. bubónice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BUBÓNIC, -Ă adj. Referitor la bubon, care se manifestă printr-un bubon. ♢ Ciumă (sau pestă) bubonică = ciumă (sau pestă) manifestată prin abcese. [< fr. bubonique].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
bubónic adj. m., pl. bubónici; f. sg. bubónică, pl. bubónice
(Dicţionar ortografic al limbii române)