buc dex - definiţie, sinonime, conjugare

buc

BUC1 subst. (Reg., în loc, adv.) Într-un buc = imediat, într-o clipă, foarte repede. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BUC2, (2) buci, s.m. (Reg.) 1. Pleavă rămasă după vânturarea seminţelor de cânepă sau de in, după măcinarea boabelor de porumb etc. 2. (La pl.) Scame rămase de la meliţarea şi pieptănarea inului şi a cânepii. – Cf. alb. b y k.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BU//C ~ci m. 1) mai ales la pl. Scamă rămasă după prelucrarea unor materiale textile (in, cânepă etc.). 2) Pleavă rămasă de la vânturatul sau măcinatul seminţelor de in, cânepă sau cereale. /Cuv. autoht.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

buc (búci), s.m. 1. Scamă, cîlţi. – 2. Coajă, cocoloş. Origine necunoscută. Cihac crede că expresia într-un buc „într-o clipă” se bazează pe un cuvînt diferit, pe care îl pune în legătură cu pol. buch, rus. buch „zgomot”, cf. buh; însă pare a se potrivi mai bine cu sensul 1, de „scamă”, înţeles ca „pic, strop, cantitate neînsemnată”. Se foloseşte în Mold. şi Trans. – Der. bucos, adj. (cu părul încîlcit).
(Dicţionarul etimologic român)

buc (pleavă) s. m., (scame de cânepă, in) pl. buci
(Dicţionar ortografic al limbii române)

buc (în expr.) s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: bu

Cuvinte se termină cu literele: uc