bucălai

BUCĂLÁI, -ÁIE, bucălai, -aie, adj. Bucălat. – Cf. b u c ă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BUCĂLÁIE, bucălăi, s.f., adj. (Oaie) cu lâna albă şi cu botul şi extremităţile membrelor negre sau castaniu-închis. – Bucă + laie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BUCĂL//ÁIE ~ăi f. şi substantival (despre oi) Care are lână albă, iar botul şi extremităţile membrelor negre. /bucă + laie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

bucăláie s. f., art. bucăláia, g.-d. art. bucăláii; pl. bucălăi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bucăláie adj. f., pl. bucăláie/bucălái
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BUCĂLÁI adj. 1. v. grăsuţ. 2. (ZOOL.) mărcuş. (Oaie ~.)
(Dicţionar de sinonime)