bucătură

BUCĂTÚRĂ, bucături, s.f. (Pop.) Îmbucătură. – Cf. î m b u c ă t u r ă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

bucătúră s. f., g.-d. art. bucătúrii; pl. bucătúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: bu buc buca bucat bucatu

Cuvinte se termină cu literele: ra ura tura atura catura