BUCÁTĂ, (I) bucăţi, (II) bucate, s.f. I. 1. Parte tăiată, ruptă, desfăcută dintr-un corp solid, dintr-un întreg; dărab. ♦ (Determinat prin „de drum”, „de cale” sau presupunând această determinare) Distanţă, porţiune. ♦ (Determinat prin „de vreme”, „de timp” sau presupunând această determinare) Interval, perioadă. ♦ (În limbajul comercial şi în cel industrial) Exemplar, piesă, parte, unitară dintr-un ansamblu, dintr-o mulţime de obiecte de acelaşi fel. ♢ Expr. A vinde (sau a cumpăra) cu bucata = a vinde (sau a cumpăra) cu amănuntul, în detaliu. A plăti cu bucata (sau, rar bucată) = a plăti munca după numărul de piese executate; a plăti în acord. A face ceva din bucăţi = a confecţiona, a încropi ceva din părţi sau piese care provin din ansambluri diferite. Om dintr-o bucată = om integru. 2. Operă (sau fragment unitar) literară sau muzicală de dimensiuni relativ reduse. II. (La pl.) (Feluri de) mâncare. ♢ Expr. A face (cuiva) bucata = a face (cuiva) cu intenţie un lucru neplăcut, un rău, a-i provoca o încurcătură. ♦ (Pop.) (Recoltă de) grâne, cereale. – Lat. buccata.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BUC//ÁTĂ ~ăţi f. 1) Parte separată (prin rupere, tăiere, sfărâmare etc.) dintr-un întreg. ~ de pâine. ~ de stofă. ♢ ~ de drum porţiune (de drum). ~ de timp (sau vreme) interval de timp; perioadă. 2) Unitate făcând parte dintr-o serie de obiecte de acelaşi fel; exemplar. ~ de săpun. ~ de zahăr. ♢ A vinde cu ~ata a vinde cu amănuntul; en detail. A-i face cuiva ~ata a-i face cuiva neplăceri. Om dintr-o ~ om foarte cumsecade. 3) Creaţie artistică (muzicală sau literară) de dimensiuni reduse sau fragment de creaţie artisitică. [G.-D. bucăţii] /<lat. buccata
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
BUCÁTE f. pl. Feluri de mâncare; mâncăruri. ♢ Listă de ~ meniu. /<lat. buccata
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
bucátă (-ţi), s.f. – 1. Parte tăiată, desprinsă dintr-un întreg; dărab. – 2. Mîncare, fel de mîncare. – 3. Alimente, hrană. – 4. (Pl.) Cereale, recoltă, grîu. – 5. (Înv., Mold.) Avere, avut, bogăţie. – 6. (Arg.) Bilet de o sută de lei. – 7. (Arg.) Hoţie, operaţie organizată de mai mulţi din bandă. – 8. (Arg.) Mişcare greşită. – Mr. bucată. Lat. bŭccata (Puşcariu 227; REW 1358; Candrea-Dens., 191; DAR); cf. it. boccata, fr. bouchée, prov., sp., port. bocado, toţi cu accepţia etimologică de „bucată care se pune dintr-o dată”; cf. şi it. boccone, de unde sb. bokun „bucată”. Asupra semantismului, cf. DAR. Lahovary 318 crede că sensul de „cereale” este anterior epocii indo-europene. – Pl. este bucate pentru sensurile 2-5. Cf. şi bucă, îmbuca. Der. bucătar, s.m. (bărbat care are meseria de a găti mîncare); bucătăreasă, bucătăriţă, s.f. (femeie care are meseria de a găti mîncare); bucătărie, s.f. (cameră în care se găteşte mîncarea); bucăţi, îmbucăţi, vb. (a face bucăţi); îmbucături, vb. (a face bucăţi de luat în gură pentru a hrăni un copil). Din rom. a trecut în rut. bukata, bokata, pol. bukat, rus. bukatka (Miklosich, Fremdw., 80; Candrea, Elemente, 403; Berneker 90), mag. bukáta.
(Dicţionarul etimologic român)
bucată, bucate s.f. (deţ.) lovitură cu pumnul. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
bucátă (parte, porţiune, exemplar, operă) s. f., g.-d. art. bucăţii; pl. bucăţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
bucáte (mâncare, cereale) s. f. pl.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BUCÁTĂ s. 1. crâmpei, fracţiune, fragment, frântură, parte, porţiune, secţiune, tranşă, (pop.) dărab, partal, (înv. şi reg.) părtenie, (reg.) jarchină, ştuc. (O ~ dintr-un tot.) 2. fâşie, limbă, petic, sprânceană. (O ~ de pădure.) 3. v. exemplar. 4. v. compoziţie. 5. (la pl.) v. recoltă. 6. v. distanţă. 7. v. interval.
(Dicţionar de sinonime)
BUCÁTĂ s. v. prăjină.
(Dicţionar de sinonime)
BUCÁTE s. pl. v. aliment, avere, avut, avuţie, bogăţie, bun, cereale, grâne, hrană, masă, mijloace, mâncare, situaţie, stare.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BUC//ÁTĂ ~ăţi f. 1) Parte separată (prin rupere, tăiere, sfărâmare etc.) dintr-un întreg. ~ de pâine. ~ de stofă. ♢ ~ de drum porţiune (de drum). ~ de timp (sau vreme) interval de timp; perioadă. 2) Unitate făcând parte dintr-o serie de obiecte de acelaşi fel; exemplar. ~ de săpun. ~ de zahăr. ♢ A vinde cu ~ata a vinde cu amănuntul; en detail. A-i face cuiva ~ata a-i face cuiva neplăceri. Om dintr-o ~ om foarte cumsecade. 3) Creaţie artistică (muzicală sau literară) de dimensiuni reduse sau fragment de creaţie artisitică. [G.-D. bucăţii] /<lat. buccata
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
bucátă (-ţi), s.f. – 1. Parte tăiată, desprinsă dintr-un întreg; dărab. – 2. Mîncare, fel de mîncare. – 3. Alimente, hrană. – 4. (Pl.) Cereale, recoltă, grîu. – 5. (Înv., Mold.) Avere, avut, bogăţie. – 6. (Arg.) Bilet de o sută de lei. – 7. (Arg.) Hoţie, operaţie organizată de mai mulţi din bandă. – 8. (Arg.) Mişcare greşită. – Mr. bucată. Lat. bŭccata (Puşcariu 227; REW 1358; Candrea-Dens., 191; DAR); cf. it. boccata, fr. bouchée, prov., sp., port. bocado, toţi cu accepţia etimologică de „bucată care se pune dintr-o dată”; cf. şi it. boccone, de unde sb. bokun „bucată”. Asupra semantismului, cf. DAR. Lahovary 318 crede că sensul de „cereale” este anterior epocii indo-europene. – Pl. este bucate pentru sensurile 2-5. Cf. şi bucă, îmbuca. Der. bucătar, s.m. (bărbat care are meseria de a găti mîncare); bucătăreasă, bucătăriţă, s.f. (femeie care are meseria de a găti mîncare); bucătărie, s.f. (cameră în care se găteşte mîncarea); bucăţi, îmbucăţi, vb. (a face bucăţi); îmbucături, vb. (a face bucăţi de luat în gură pentru a hrăni un copil). Din rom. a trecut în rut. bukata, bokata, pol. bukat, rus. bukatka (Miklosich, Fremdw., 80; Candrea, Elemente, 403; Berneker 90), mag. bukáta.
(Dicţionarul etimologic român)
bucată, bucate s.f. (deţ.) lovitură cu pumnul. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
bucátă (parte, porţiune, exemplar, operă) s. f., g.-d. art. bucăţii; pl. bucăţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
bucáte (mâncare, cereale) s. f. pl.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BUCÁTĂ s. 1. crâmpei, fracţiune, fragment, frântură, parte, porţiune, secţiune, tranşă, (pop.) dărab, partal, (înv. şi reg.) părtenie, (reg.) jarchină, ştuc. (O ~ dintr-un tot.) 2. fâşie, limbă, petic, sprânceană. (O ~ de pădure.) 3. v. exemplar. 4. v. compoziţie. 5. (la pl.) v. recoltă. 6. v. distanţă. 7. v. interval.
(Dicţionar de sinonime)
BUCÁTĂ s. v. prăjină.
(Dicţionar de sinonime)
BUCÁTE s. pl. v. aliment, avere, avut, avuţie, bogăţie, bun, cereale, grâne, hrană, masă, mijloace, mâncare, situaţie, stare.
(Dicţionar de sinonime)