bucea dex - definiţie, sinonime, conjugare

bucea

[Sinonime]
BUCEÁ, bucele, s.f. 1. Manşon de metal montat între două piese; bucşă. ♦ Căptuşeală de fontă din interiorul unui butuc de roată (de car, de camion etc.). 2. Scobitură într-o piesă de lemn în care se îmbucă proeminenţa altei piese. – Lat. buccela „guriţă”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BUC//EÁ ~éle f. 1) Manşon metalic montat între două piese asamblate; bucşă. 2) Piesă metalică cilindrică, montată în interiorul unui butuc de roată (de căruţă. de camion etc.). 3) Scobitură făcută într-o piesă (de lemn sau de metal), în care intră capul altei piese cu care se îmbină; bucşă. [G.-D. bucelei; Sil. bu-cea] /<lat. buccella
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

buceá (bucéle), s.f. – 1. Căptuşeală metalică în interiorul unui butuc de roată. – 2. Cerc, manşon, inel în general. Var. buccea, boccea, bucşe(a), bocşa, bocie. Lat. bŭccella „guriţă” (Candrea-Dens., 190; DAR); cf. it. buccella, prov. bucella „îmbucătură mică”. Rezultatul normal, bucea, pare a fi suferit influenţa pol. buks(a) „butucul roţii” (› rom. bucşe), cf. Cihac, II, 31, şi poate a lui boccea. În orice caz, etimonul nu este perfect clar (cf. Graur, BL, V, 90).
(Dicţionarul etimologic român)

buceá s. f., art. buceáua, g.-d. art. bucélei; pl. bucéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BUCEÁ s. (TEHN.) bucşă, (reg.) prisnel. (~ la osia carului.)
(Dicţionar de sinonime)

BUCEÁ s. v. brăţară, gât.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: bu buc buce

Cuvinte se termină cu literele: ea cea ucea