bucela
[Conjugare]
BUCELÁ, bucelez, vb. I. Tranz. (Rar) A monta o bucea, a căptuşi cu o bucea. – Din bucea.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
bucelá vb., ind. prez. 1 sg. buceléz, 3 sg. şi pl. buceleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
bucelá vb., ind. prez. 1 sg. buceléz, 3 sg. şi pl. buceleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)