buchea dex - definiţie, sinonime, conjugare
BÚCHE, buchi, s.f. A doua literă din alfabetul chirilic; p. gener. literă; (de obicei la pl.) alfabet; cunoştinţe elementare de scris şi citit. ♢ Expr. Buchea cărţii = exact ca în carte; în chip mecanic. A fi (tot) la buchi = a fi (tot) începător (la învăţătură). A nu şti buche = a nu şti nimic (la învăţătură). – Din sl. buky.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BÚCH//E ~i f. 1) A doua literă din alfabetul chirilic. 2) Fiecare dintre semnele grafice, care alcătuiesc un alfabet; literă. ♢ A se ţine de ~ea legii a face totul în conformitate cu legea. A nu şti (o) ~ a nu şti nimic; a nu avea idee de nimic. 3) Cunoştinţe elementare de scris şi de citit. /<sl. buky
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BUCHEÁ s.f. v. buche.
(Dicţionarul limbii române moderne)

búche (búchi), s.f. – 1. A doua literă a alfabetului chirilic. – 2. Literă în general. – 3. Pic, strop, nimic. Sl. buky (Cihac, II, 30). – Der. bucher, s.m. (elev începător; novice; elev care învaţă mult pe dinafară); bucheri, vb. (a silabisi; a citi); bucherie, s.f. (rudimente, învăţătură elementară); buchini, vb. (a silabisi); bucherisi, vb. (a silabisi); buchisi (var. buchisa), vb. (a silabisi; a învăţa), uşor de confundat cu omonimul său a buchisi (‹ bucşi); buchiseală, s.f. (lucrare şcolară); bucvar (var. bu(c)far, buhvar(iu)), s.n. (înv.; caiet, carte). Pentru buchini şi var. bughini, bunghini (care ajung să însemne „a lucra cu caznă, stricîndu-şi vederea, în poziţia caracteristică a celui care învaţă”, interpretat greşit de Tiktin plecînd de la fr. bouquiner, cf. Graur, BL, VI, 141.
(Dicţionarul etimologic român)

búche s. f., art. búchea, g.-d. art. búchii; pl. buchi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BÚCHE s. v. literă, slovă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: bu buc buch buche

Cuvinte se termină cu literele: ea hea chea uchea