bucheri dex - definiţie, sinonime, conjugare
BUCHÉR, bucheri, s.m. 1. Persoană care învaţă ceva pe dinafară, fără a pricepe ce învaţă. 2. (Înv.) Persoană care se află cu învăţătura abia la alfabet, care este începător la învăţătură. – Buche + suf. -ar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BUCHERÍ, bucheresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A silabisi (un text). – Din bucher.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BUCHÉR ~i m. 1) înv. Persoană care abia învaţă buchiile; începător în ale învăţăturii. 2) fam. Persoană care învaţă ceva în mod mecanic, fără a pătrunde în esenţa celor învăţate; tocilar. /buche + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A BUCHER//Í ~ésc tranz. fam. 1) (texte) A citi cu greu, pronunţând pe litere sau pe silabe; a silabisi. 2) A învăţa mecanic, citind de multe ori; a toci. /Din bucher
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

buchér s. m., pl. buchéri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bucherí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bucherésc, imperf. 3 sg. buchereá; conj. prez. 3 sg. şi pl. buchereáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BUCHÉR s. (fig.) tocilar. (E un ~ la şcoală.)
(Dicţionar de sinonime)

BUCHERÍ vb. 1. v. silabisi. 2. (fig.) a toci. (Toată ziua ~ lecţiile.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: bu buc buch buche bucher

Cuvinte se termină cu literele: ri eri heri cheri ucheri