buchisi

BUCHISÍ, buchisesc, vb. IV. (Pop. şi fam.) 1. Tranz., intranz. şi refl. A face un lucru cu mare caznă şi migală, fără spor. 2. Tranz. şi intranz. A citi sau a învăţa ceva cu efort şi cu migală; a buchirisi. 3. Tranz. Fig. A bate pe cineva (dându-i pumni, ghionţi). [Var.: buchisá vb. I] – Cf. b u c h e.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A BUCHIS//Í ~ésc tranz. 1) v. A BUCHERI. 2) A realiza încet, cu multă migală; a lucra fără spor. 3) A bate îndelung şi înăbuşit cu pumnii; a buşi. /cf. buche
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

buchisí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. buchisésc, imperf. 3 sg. buchiseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. buchiseáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)