buciuc dex - definiţie, sinonime, conjugare

buciuc

BUCIÚC, buciucuri, s.n. Steag turcesc sau tătăresc, alcătuit dintr-o jumătate de coadă albă de cal fixată de o prăjină. – Din tc. buçuk.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

buciúc (buciúcuri), s.n. – Steag, drapel turcesc. – Var. bunciuc. Tc. bu(n)çuk (Şeineanu, III, 29), cf. rus. bunčuk.
(Dicţionarul etimologic român)

buciúc s. n., pl. buciúcuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: bu buc buci buciu

Cuvinte se termină cu literele: uc iuc ciuc uciuc