buciumător

BUCIUMĂTÓR, -OÁRE, buciumători, -oare, adj. (Rar) Care buciumă. – Buciuma + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BUCIUMĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care (parcă) buciumă. Ecou ~. [Sil. -ciu-mă-] /a buciuma + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

buciumătór adj. m., pl. buciumătóri; f. sg. şi pl. buciumătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)