buciumare dex - definiţie, sinonime, conjugare
BUCIUMÁ, búcium, vb. I. Intranz. A sufla, a cânta, a da semnale din bucium1. ♦ Tranz. Fig. A anunţa, a vesti ceva. – Lat. bucinare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BUCIUMÁRE, buciumări, s.f. Acţiunea de a buciuma şi rezultatele ei. – V. buciuma.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A BUCIUMÁ búcium intranz. 1) A scoate sunete de bucium, suflând; a cânta din bucium. 2) fig. fam. A aduce o informaţie la cunoştinţa tuturor; a răspândi o ştire la toată lumea; a trâmbiţa. [Sil. -ciu-ma] /<lat. bucinare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BUCIUMÁ1 vb. I. v. buşuma.
(Dicţionarul limbii române moderne)

buciuma, bucium v.t. a linguşi; a se purta slugarnic. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

buciumá vb., ind. prez. 1 sg. búcium, 3 sg. şi pl. búciumă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

buciumáre s. f., g.-d. art. buciumării; pl. buciumări
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: bu buc buci buciu bucium

Cuvinte se termină cu literele: re are mare umare iumare