bucluc

BUCLÚC, buclucuri, s.n. 1. (Pop. şi fam.) Situaţie neplăcută, încurcată. În care se află cineva; belea, încurcătură, necaz. ♦ Ceartă, discordie. 2. (Reg.; la pl.) Obiecte (neînsemnate, fără mare valoare) pe care le posedă cineva, care formează bagajul lui. [Var.: (reg.) boclúc s.n.] – Din tc. bokluk.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BUCLÚC ~uri n. 1) Situaţie complicată şi neplăcută; încurcătură. 2) Ciocnire de păreri sau de interese; neînţelegere; discordie. 3) la pl. pop. Obiecte de valoare neînsemnată aflate în posesia unei persoane (şi constituind bagajul acesteia). [Sil. bu-cluc] /<turc. bokluk
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

buclúc (buclúcuri), s.n. – 1. (Banat) Bălegar, îngrăşămînt. – 2. (Mold.) Bunuri gospodăreşti, obiecte casnice. – 3. Necaz, neplăcere, încurcătură. – Var. bocluc. Tc. bokluk „bălegar” şi „ceartă” (Şeineanu, II, 53; Lokotsch 329; Ronzevalle 53), cf. sb. bokluk „murdării”, bg. bokluk „bălegar”. Roesler 590 îl derivă incorect din tc. boklu „care face cute”. – Der. buclucaş, adj. (certăreţ, gîlcevitor).
(Dicţionarul etimologic român)

buclúc s. n. (sil. -cluc), pl. buclúcuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BUCLÚC s. v. necaz.
(Dicţionar de sinonime)

BUCLÚC s. v. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă, gâlceavă, gunoi, impuritate, învrăjbire, litigiu, murdărie, necurăţenie, neînţelegere, vrajbă, zâzanie.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Bucluc ≠ pace
(Dicţionar de antonime)