BUCSẮU s.m. Arbust ornamental din familia leguminoaselor, cu ramuri lungi, verzi-albăstrui, cu frunze simple şi cu flori mari, galbene, plăcut mirositoare (Spartium junceum). – Cf. lat. b u x u s.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
bucsău s. m., art. bucsăul
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BUCSĂU s. (BOT.; Spartium junceum) (reg.) scai-de-papură.
(Dicţionar de sinonime)
BUCŞĂU s. v. năgară, papură.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
bucsău s. m., art. bucsăul
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BUCSĂU s. (BOT.; Spartium junceum) (reg.) scai-de-papură.
(Dicţionar de sinonime)
BUCŞĂU s. v. năgară, papură.
(Dicţionar de sinonime)