bufnit

BUFNÍ, bufnesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot înfundat (prin cădere, izbire, explozie etc.). 2. Intranz. (În expr.) A bufni în (sau de) râs (ori plâns) sau (tranz.) a-l bufni râsul (ori plânsul) = a începe să râdă (sau să plângă) brusc, zgomotos, fără să se poată stăpâni. 3. Intranz. A bombăni supărat, rău dispus. 4. Tranz. A izbi cu putere. 5. Intranz. A da buzna, a se năpusti; a izbucni. – Buf¹ + suf. -ni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BUFNÍT s.n. Bufnitură. – V. bufni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A BUFN//Í ~ésc 1. intranz. 1) A face „buf”; a produce un zgomot puternic şi înfundat (prin cădere, lovire, explozie). ♢ ~ în (sau de) râs (sau de plâns) a începe să râdă (sau să plângă) brusc şi năvalnic. 2) A bombăni supărat. 3) A intra (undeva) pe neaşteptate şi cu repeziciune; a da buzna. 2. tranz. A izbi cu violenţă, făcând să producă zgomot; a trânti. /Din buf
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

bufní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bufnésc, imperf. 3 sg. bufneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. bufneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bufnít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BUFNÍ vb. v. izbucni.
(Dicţionar de sinonime)

BUFNÍ vb. v. bălmăji, bâigui, bârâi, bodogăni, bolborosi, bombăni, boscorodi, gângăvi, izbi, îndruga, îngăima, îngâna, mârâi, molfăi, mormăi, murmura, trânti.
(Dicţionar de sinonime)

BUFNÍT s. v. bufnitură.
(Dicţionar de sinonime)