BUFÓN, -Ă, bufoni, -e, s.m., adj. 1. S.m. Personaj comic îmbrăcat în haine groteşti, care întreţinea o atmosferă de veselie la curţile suveranilor sau ale seniorilor; măscărici, nebun. ♦ Personaj comic buf3 într-o piesă de teatru. ♦ (Peior.) Persoană care face pe alţii să râdă prin glume, gesturi caraghioase etc., care este obiect de batjocură într-o societate. 2. Adj. (Rar) Comic, caraghios, grotesc. – Din fr. bouffon.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BUFONÁ, bufonez, vb. I. Intranz. A spune sau a face bufonerii. – Din fr. bouffonner.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BUFÓN1 ~ă (~i, ~e) rar Care provoacă râsul; pasibil de râs (şi de batjocură); caraghios; ridicol. /<fr. bouffon
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
BUFÓN2 ~i m. 1) Personaj comic, angajat la curţile medievale să distreze un suveran sau un senior; măscărici. 2) fig. Persoană care amuză prin glume sau prin gesturile sale ridicole. /<fr. bouffon
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
BUFÓN s.m. Personaj comic îmbrăcat caraghios, care era ţinut la curtea suveranilor sau a seniorilor feudali pentru a-şi distra stăpânii cu glume, cu strâmbături etc.; măscărici. ♦ Actor care interpretează roluri de un comic exagerat; (p. ext.) om care stârneşte râsul cu glumele, faptele sau strâmbăturile sale. // adj. (Rar) Caraghios, comic. [< fr. bouffon, it. buffone].
(Dicţionar de neologisme)
BUFÓN I. s. m. 1. personaj comic îmbrăcat caraghios, la curtea suveranilor sau a seniorilor feudali pentru a-i distra cu glume, strâmbături etc.; măscărici. 2. personaj buf, din teatru. 3. (peior.) om care stârneşte râsul prin glume, gesturi caraghioase etc. II. adj. comic, caraghios, grotesc. (< fr. bouffon)
(Marele dicţionar de neologisme)
BUFONÁ vb. intr. a spune, a face bufonerii. (< fr. bouffonner)
(Marele dicţionar de neologisme)
bufón s. m., adj. m., pl. bufóni; f. sg. bufónă, pl. bufóne
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BUFÓN s. măscărici, paiaţă, (rar) nebun, (înv.) cabaz, caraghioz, mascara, mascaragiu, măscă-raci, măscăreţ, soitar, (franţuzism înv.) baladin, (înv., în Mold.) ghiduş. (~ la curtea unui suveran medieval.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BUFONÁ, bufonez, vb. I. Intranz. A spune sau a face bufonerii. – Din fr. bouffonner.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
BUFÓN2 ~i m. 1) Personaj comic, angajat la curţile medievale să distreze un suveran sau un senior; măscărici. 2) fig. Persoană care amuză prin glume sau prin gesturile sale ridicole. /<fr. bouffon
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
BUFÓN s.m. Personaj comic îmbrăcat caraghios, care era ţinut la curtea suveranilor sau a seniorilor feudali pentru a-şi distra stăpânii cu glume, cu strâmbături etc.; măscărici. ♦ Actor care interpretează roluri de un comic exagerat; (p. ext.) om care stârneşte râsul cu glumele, faptele sau strâmbăturile sale. // adj. (Rar) Caraghios, comic. [< fr. bouffon, it. buffone].
(Dicţionar de neologisme)
BUFÓN I. s. m. 1. personaj comic îmbrăcat caraghios, la curtea suveranilor sau a seniorilor feudali pentru a-i distra cu glume, strâmbături etc.; măscărici. 2. personaj buf, din teatru. 3. (peior.) om care stârneşte râsul prin glume, gesturi caraghioase etc. II. adj. comic, caraghios, grotesc. (< fr. bouffon)
(Marele dicţionar de neologisme)
BUFONÁ vb. intr. a spune, a face bufonerii. (< fr. bouffonner)
(Marele dicţionar de neologisme)
bufón s. m., adj. m., pl. bufóni; f. sg. bufónă, pl. bufóne
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BUFÓN s. măscărici, paiaţă, (rar) nebun, (înv.) cabaz, caraghioz, mascara, mascaragiu, măscă-raci, măscăreţ, soitar, (franţuzism înv.) baladin, (înv., în Mold.) ghiduş. (~ la curtea unui suveran medieval.)
(Dicţionar de sinonime)